La bunici

Era o zi calda si frumoasa de primavara, toata lumea era vesela si plina de entuziasm. Tabara Aikio se gandeste sa paraseasca pentru un timp Tokyo si sa mearga la bunici la tara cu trenu. Ce mai bucurie pe fata ei si pe simpaticul ei catelus pe care o insotia.

Cand aflu de excursia cu trenul, devenisem nespus de bucuroasa. Prima data ma asezasem sezand si bateam cu coada in sol. Apoi saream in 2 labe pe ea si o pupam. Mai mult o lingeam pe obraji.

Ce bucuros era catelusul. Dar avea unele puteri supranaturale care il puteau transforma in om.

-Stiu ca ma pot transforma in om daca doresc, dar prefer sa fiu catelusul tau. Te pot apara mai bine. In plus, daca acum devin om si se intampla ceva si trebuie sa ma transform ca sa te apar, ai idee cata panica ar crea? Toata luma va tipa Varcolacul. Crd ca trebuie sa evitam asta. Dar daca tu ti neaparat, sa ma transform in om, o voi face. Insa transformarea mea in om nu e chiar asa completa. imi raman urechile si coada, pe care trebuie sa le ascund.

Dar in public esti un catelus tare simpatic si ascultator. Micutul catelus parca nu mai are rabdare sa ajunga la bunicuta sa ii dea laptic.

-Intradevar. Pai in fapt sunt o persoana cu infatisare canina si puteri canie la o scara mai mare. Dar nu trebuie sa fiu cnfundata cu un varcolac. Cao Sapiens si varcolacii sunt cu totul diferiti. Un varcolac se transforma in lup cand e luna plina si isi pierd total controlul devnind mai salbatici chiar decat lupii. Un cano-sapiens sau Inukami sau cum vrei sa ii spui, se naste sub forma canina, devine om la propria vointa dar de multe ori n-o fac. Insa sunt destul de smpatici si lucizi in forma canina. Sunt tipul de caini blanzi.

Iar tu esti mereu preferat de cei din jur, nu vreau sa fiu geloasa, dar cand ma plimb cu tine pe strada toata lumea intoarce ochii dupa tine, iar copii vin in grup la tine.

-Eh, asta e sarmul meu. Poate fiindca sunt mai mult interesati de ceea ce adultii grabiti observa mai greu. Labele mele. mai ales cele din fata. Sunt diferite de ale cainilor normali. Labele mele sunt palme de om. Se vede ca sunt extraterestra fara sa spun.

Dar blanita aia pufoasa si mare atrage inca atentia. Ieri un copilas ti-a zis ca arati ca si o mingiuta de blana. Mi-a luat o ora sa il conving pe coilas sa iti dea drumu.

-Mda. Asta asa e. Ii spun eu.

-Nu stiu cum faci, da esti dule in ochii privitorului. Te vad un animal inocent si simpatic.

-Asta e sarmul meu natural. Ii spun eu.

-Nu sunt chiar asa un monstru. Insa pot deveni fioroasa ca un lup salbatic.

-Nici nu aveam intentia sa marai la tine.

-Ce imi place mai mult e sa pun pe fuga oamenii rai care ma enerveaza.