In primu rand faza cu s-a descoperit iadu... mda... exact cum am invatat cand eram mici ca dumnezeu e in cer, asa e si iadul sub pamant?
. Daca e cald si foc din cauza nucleului pamantului nu inseamna ca e iad sa sti. Pe de alta parte, satanismul zice : " Eu sunt singurul meu Dumnezeu". Sacrificiul este un fel de omagiu adus unui zeu pentru anumite favoruri si satanisti nu au niciun zeu. Satana este un exemplu, si nu cel care porunceste. Satanismul lasa dezlegare la pacate atata timp cat nu te simti rau de ceea ce ai facut. Nu cred ca isi doreste cineva o viata de sfant, inchis in manastire si rugandu-se la Dumnezeu toata ziua.Prin pacat iti satisfaci nevoile trupesti si placerile. Ipocrizia de care dau dovada oamenii este ca dupa ce ca pacatuiesc, se roaga spre iertare dar comit din nou acelasi pacat, ca dovada ca nu le pare cu adevarat rau si ca nu se vor mantuii.
Există o părere greşită, foarte răspândită, cum că
satanistul nu crede în Dumnezeu. Conceptul de Dumnezeu
este o interpretare umană, pe care o regăsim de-a lungul
secolelor în diverse forme iar satanistul acceptă pur şi simplu
definiţia, care i se pare lui cea mai bună.
Omul şi-a creat întotdeauna dumnezeii, mai degrabă ca
dumnezeii să îl creeze pe el. Pentru unii, Dumnezeu este bun,
pe când, pentru alţii, El e terifiant. Dumnezeul satanist – orice
nume ar avea el, pentru că el poartă toate numele – este văzut
ca factor de echilibru în natură şi nu ca o fiinţă, care are
legătură cu suferinţa.
Această puternică forţă, care străbate şi păstrează
echilibrul universului este impersonală şi nu se îngrijeşte de
fericirea sau mizeria creaturilor din trup şi sânge sau a mingii
murdare36 pe care noi trăim.
Iar cel care gândeşte la Satana ca la drac va considera
pe toţi oamenii, pe femei, copii şi animale ca pe unele care
mor din cauza voii lui Dumnezeu. Cu siguranţă, o persoană
îndurerată pentru că şi-a pierdut şi ultima dragoste ar fi dorit
ca aceasta să fie cu el, decât în mâinile lui Dumnezeu. Unii ca
aceştia sunt consolaţi într-un mod murdar de către clericii lor,
cu cuvintele: Aşa a vrut Dumnezeu, dragul meu! sau : El este
în mâinile lui Dumnezeu acum, fiul meu!
Astfel de fraze au rolul de a scuza în faţa celor religioşi
pe Dumnezeu de lipsa Sa de milă. Însă, dacă Dumnezeu are
întregul control şi este dintru început, cum se presupune a fi,
de ce îngăduie să se întâmple astfel de lucruri? Însă religioşii
au lăsat la o parte de foarte mult timp bibliile lor şi cărţile lor
de reguli [şi nu au mai vrut ca] pe baza lor să dovedească sau
să dezaprobe ceva, să se justifice, să condamne ceva sau să
interpreteze.
Satanistul realizează că omul, acţiunea şi reacţia
universului sunt responsabili de orice şi nu se mai minte pe
sine, că cineva are grijă de el. Nu de mult noi ne-am întors
înapoi şi am acceptat soarta, fără să facem ceva în acest sens,
şi nu pentru că scrie asta în nu ştiu ce capitol sau psalm, ci am
făcut aceasta pentru că am făcut-o.
Satanistul cunoaşte, că rugăciunea nu reprezintă absolut
niciun bun. De fapt, astăzi, ea este cea care minimalizează
şansa de succes, pentru că devoţiunea religioasă te complace
în trecut şi ne rugăm pentru o situaţie, care, dacă vor munci
pentru realizarea ei, aceasta se va petrece imediat!
Satanistul evită termeni ca nădejde şi rugăciune pentru
că ei sunt indicii ale fricii. Dacă noi sperăm ceva sau ne
rugăm pentru ceva, noi nu avem putere în niciun fel să facem
ca acel lucru să se petreacă.
Satanistul realizează faptul, că tot ceea ce el face e făcut
de către el însuşi, fără să comande acest lucru prin rugăciune
lui Dumnezeu, ca lucrurile [de care are nevoie] să se petreacă.
Gândirea pozitivă şi acţiunea pozitivă sunt cele care ne duc la
un rezultat anume.
Numai că satanistul nu se roagă lui Dumnezeu pentru
ajutor. El nu se roagă ca să i se ierte păcatele, pentru lucrurile
rele pe care le-a făcut. În aceste religii, când cineva face un
lucru rău se roagă lui Dumnezeu pentru iertare sau se
confesează unui intermediar sau îi cere lui să se roage lui
Dumnezeu pentru iertarea păcatelor sale.
Satanistul cunoaşte că rugăciunea nu e bună, că
mărturisirea la o altă fiinţă umană ca şi sine, nu are niciun
rost, ci din contră, degradează. Când un satanist face un lucru
rău, el realizează că e natural să greşeşti. Iar dacă îi pare rău
pentru ceea ce a făcut, el va învăţa să aibă grijă altădată, ca să
nu mai repete acea faptă. Dacă nu e onest în părerea lui de rău
el va face la nesfârşit acel lucru, însă nu câştigă nimic, dacă se
confesează sau cere iertare în vreun fel.
Însă acest lucru se petrece. Oamenii îşi confesează
păcatele lor pentru ca să-şi curăţească conştiinţa. Iar după ce
se simt liberi merg şi păcătuiesc din nou, făcând zilnic acelaşi
păcat. Şi când sunt eliberaţi de el iarăşi păcătuiesc, pentru că
sunt învăţaţi cu păcatul.
Idiotenia cu semne simboluri satanice ascunse m-a uimit
). Sunt multe lucruri care pot fii asociate cu un 6
.
Apropo, nu cred ca satanistii asculta Lady Gaga ;).
Daca sti cum a fost cand a fost comunismul in Romania, si toata istoria era ascusa. Pana la Dumnezeu, noi trebuie sa credem orbeste ce zic preoti si altii ( ca fapt divers, am fost la un tur de manastiri in Romania de curand. La vreo 5 manastiri preotii erau beti
. )
Toate religiile de natură spirituală sunt invenţii ale
omului. El a creat un întreg sistem de dumnezei neavând la
îndemână decât propriul său creier trupesc. Şi fiindcă el are un
ego al său pe care nu şi l-a acceptat, acesta l-a externalizat în
ceva mai mare, de ordin spiritual, pe care l-a numit
Dumnezeu.
Dumnezeu poate face toate lucrurile care omului îi sunt
interzise. Astfel el poate ucide oameni, poate face minuni prin
care să-şi gratifice voinţa, să aibă un control asupra tuturor
fără vreo responsabilitate etc. Dacă omul are nevoie de un
dumnezeu el recunoaşte acest dumnezeu, închinându-se astfel
unei entităţi inventate de către fiinţa umană.
De aceea El se închină omului, care a inventat acest
Dumnezeu39. Nu este prea sensibil să se închine unui
dumnezeu pe care el l-a creat, în acord cu propriile sale nevoi,
unuia care reprezintă în mod desăvârşit partea trupească şi
sufletească a fiinţei umane, adică puternica idee de a inventa
un dumnezeu, care să fie în prim-plan?
Dacă omul a insistat în a-şi externaliza adevăratul sine
sub forma lui Dumnezeu, atunci de unde vine frica faţă de
sinele său, frica de Dumnezeu? De ce se închină sinelui său şi
îl laudă ca pe Dumnezeu? De ce, externalizând pe Dumnezeu,
se angajează într-un ritual şi în nişte ceremonii religioase în
numele său?.
Omul are nevoie de ritual şi dogmă, dar nu de legea, ca
pentru un dumnezeu externalizat din propria noastră fiinţă, să
te angajezi în ritualuri şi ceremonii în cinstea lui. Cum se face,
că atunci, când el închide prăpastia dintre sine şi Dumnezeul
său, el vede demonul mândriei lângă el, care este apariţia
întrupată a lui Lucifer în fiinţa sa?
El nu poate să se vadă pe sine în două părţi, una carnală
şi alta spirituală, ci vede cum acestea fuzionează într-una
singură şi deodată cu asta vede şi abisul său înfiorător, pentru
că descoperă, că oamenii sunt numai carnali şi că aşa au fost
dintotdeauna .
De aceea el se urăşte pe sine de moarte, zi de zi sau se
bucură de ceea ce este. Dacă omul se urăşte pe sine, acesta va
căuta noi şi mult mai complexe căi de iluminare, în speranţa
că poate să ajungă să externalizeze din sine dumnezei şi mai
puternici, pentru a-şi biciui mizerabila lui fiinţă.
Însă, dacă se acceptă pe sine, va recunoaşte că
ritualurile şi ceremoniile sunt lucruri importante, că el a
inventat religii care îl fac să creadă în minciuna sa, dar că
orice formă de ritual , care va susţine credinţa sa în adevăr,
adică orice ritual primitiv, va face ca neştiinţa sa să se
înnobileze. Când toate religiile, care cred în minciuni, vor
decade, se va petrece aceasta, pentru că omul care se credea
pe sine Dumnezeu, se va crede Diavol.
Dacă acesta este ceea ce reprezintă diavolul şi omul îşi
trăieşte viaţa ca un admirator al diavolului, cu energia Satanei
mişcând prin trupul său, atunci va scăpa de prostiile şi
poveştile drepţilor sau va sta cu mândrie în locul său tainic de
pe pământ şi va manipula masele proaste, ce trebuie conduse,
prin puterea sa satanică.
În acea zi, când el va veni în slavă, el va spune: Sunt
satanist. Coboară la noi, pentru că eu sunt cea mai mare
întrupare a vieţii omeneşti!